primavara si atat

M-am trezit astazi cu fatza catre soare, ma uit de jur in prejur si vad totul plin de lumina. Ma uit in gradina si vad toate plantele cum sunt mangaiate de caldura acestui soare timid. Ma intreb, va intreb ce este viata fara clipe de caldura. Sunt exuberant, tind sa incep a alerga prin viata. Nu gasesc cauza acestui fel al meu de astazi. Sa fie soarele, prietenii ce sunt deschisi si sinceri, ce poate fi mai minunat decat sa simti ca nu esti o nulitate.

Imi pare rau ca nu am mai scris nimic pana acum, dar am avut nevoie de o pauza. Pauza ce ma ajutat sa redescopar lucruri placute si neplacute. Am gasit un spatiu in care am vazut ca deceptia si trairea in trecut sau in simboluri care nu-ti sunt adresate iti fac mai mult rau decat bine.

Ma uit in menajul pe care il detin si constant ca fiintele pe care le-am considerat aproape au doua tendinte, unele fiinte aleg sa se desprinda de mine si sa ma treaca in indiferenta si altele care constientizeaza ca nu sunt un om care sa-l ignore, si vin mai aproape de mine. Initial ma durea aspectul ca acele fiinte tind sa plece de langa mine, dar am recapitulat si am tras o linie imaginara in care socotelile sunt diferite din ambele tabere. Eu am considerat ca a fi prieten inseamna a fi tu cu bune si cu mai putin bune dar constant si avand respectul deplin fata de cel de langa tine. Vad ca in prizma "prietenului" tinta propusa de el este o parte de egoism avansat prin care isi urmareste numai binele lui fara a tine cont de cel care ia fost aproape. Am sperat ca este doar un aspect de interpretare si de timp, nu a fost real si posibil ceea ce am crezut initial. Esti "prieten" atat cat considera ca poate obtine de la tine ce-l intereseaza, doar scopul intrisec al personalitatii sale.