27 martie 2010

Nu stiu...

... de ce uneori dispar fara sa stiu daca am existat cu adevarat. De multe ori ma simt in plus fata de tot. As vrea sa ma pot uita in gandurile lui C si a lui R, sa alerg prin ochii lui B sau cate litere pot sa enumar. Nu, nu fac nimic dacat sa alerg in amagiri si de cele mai multe ori sunt super avertizat si nu inteleg de ce tot mai sper, sau ce sper? Tu sti cititorul meu? Ah la naimba sunt constient ca nici cititori nu am nu am simtit un gand,sau o injuratura (oricum nu este frumos sa injuri). Nu a mai semnat nimeni nimic...deci nu exist. O sa incerc sa mai scriu.. aici cred ca acest caietel...este singurul care imi intelege cuvintele, jocurile si greselile.

11 martie 2010

ninge atat de mult

... de ce alerg prin sentimente si prin fulgii de zapada? De ce simt ca uneori raceala ma apasa in suflet, sa fie de la zapada? De multe ori nu stiu cine sunt, nu ca ar fi inposibil de aflat si pentru ca nu ma regasesc in acest trup. Iubesc de multe ori fara garantia ca-mi imi este bine sau pot spune ca sunt fericit. Nu stiu de ce nu mai pot avea putere sa stiu cine sunt. Nu ma regasesc in ochii oamenilor pe care ii iubesc. Nu sunt multi, dar sunt. As fi vrut sa ii expun prin prin ceea ce se oglindesc in ochii mei. Dar prefer sa-i pastrez in inima mea, nu sunt egoist, dar prefer sa nu se regaseasca prin aceste cuvinte si sa nu le pot spune cat de mult ii iubesc si tin la ei.
... ninge atat de mult, se potrivea mai bine: