27 martie 2010

Nu stiu...

... de ce uneori dispar fara sa stiu daca am existat cu adevarat. De multe ori ma simt in plus fata de tot. As vrea sa ma pot uita in gandurile lui C si a lui R, sa alerg prin ochii lui B sau cate litere pot sa enumar. Nu, nu fac nimic dacat sa alerg in amagiri si de cele mai multe ori sunt super avertizat si nu inteleg de ce tot mai sper, sau ce sper? Tu sti cititorul meu? Ah la naimba sunt constient ca nici cititori nu am nu am simtit un gand,sau o injuratura (oricum nu este frumos sa injuri). Nu a mai semnat nimeni nimic...deci nu exist. O sa incerc sa mai scriu.. aici cred ca acest caietel...este singurul care imi intelege cuvintele, jocurile si greselile.



As putea spune ca sunt suparat, trist, posac.. nu-mi dau satisfactie sa spun asta... nici nu vreau sa deceptionez pe cititorul meu.. Asa ca ma abtin, intram in saptamana patimilor.. si incerc sa ma spovedesc pentru a fi iertat.. am avut pacatul de a ma face placut, glumet, prietenos si respectos... sper sa fiu iertat daca uneori unele persoane au fost silite sa ma accepte.. Am descoperit prieteni noi, deosebiti, dar am pierdut oameni care aveam incredere ca exist acolo un gram un ei. Sa fiu iertat pentru ca nu am stiut minciuna, ura, barfa sa o expun, nu am stiut sa ma ascund si sa profit. Da am gresit, da poate am facut glume credibile sau cu sens de real. Din cat stiu eu, este adevarat ca putin, stiu ca cuvantul este o expunere a unor fapte sau stari. Deci cuvantul nu poate fi materializat decat prin transformare a unor viziuni.
Da, in cartea sfanta se spune, ca nu ai voi sa pacatuiesti nici cu gandul... Ce mai putem face. Ma intrebam de ce devine lumea G rece, rigida si fara suflet, acum stiu, cred ca am mai spus-o, pentru ca daca esti tu, real, nu esti normal asa ca trebuie sa minti si sa fi trufas pentru a fi recunoscut si palpabil. A good friend: thinking runs when you say the truth!
Multumesc unui cititor sincer care mia trimis un email in care ma descris si asteapta sa comuncam mai mult. Draga A, oricand conversam, eu cred ca asa supraveituim, sa ne spunem ofurile, dorintele, se ne descriem pasiunile sa le incurajam sau sa le alungam. Sa ascultam pareri sa le despicam atunci cand este cazul si sa extragem acel mic sambure de adevar.
Pentru R, un mic raspuns, o sa incerc sa scriu ce ti-am fagaduit, nu am stare, din nu stiu ce motiv vad ca soarele apune pentru mine, eu cred ca o stea poate darui o stralucire mai placuta decat soarele, dar nu da caldura si vine un val de boare rece. Da stiu mai prevenit, caut sa nu mai devin plicticos si ma retrag usor sa nu spulber caldura razelor ce-ti umple chipul tau.

Ma aplec peste acest weekend si ma gandesc la o saptamana in care sa scot din gand ce am sperat ca este real. Ma uit in spate si-mi vad umbra... dar nu-mi gasesc trupul, sufletul. Nu stiu daca mai sunt.

Multumesc in mod special E, A pentru felul vostru de respect, R esti deosebit, candid si adultul copil inca, iti multumesc la fel de mult.


In rest o sa incerc sa nu mai deranjez... o sa simplific totul... cum? nu stiu voi vedea, voi scrie.. nu stiu inca.


Daca nu mai arunc cuvinte pana pe 4 aprilie, nu stiu, dar vreau sa spun "la multi ani" pentru florii... si sarbatori pascale pline de liniste in suflet, caldura in familie... restul sunt doar ganduri si viese.

voi gandi mai serios...din pacate poate si mai rece.

2 comentarii:

Sami spunea...

mmm stiu cum e ...

Radu spunea...

viata e atat de incurcata incat lucrurile simple precum un jurnal....ni se par atat de aberante incat uitam insemnatatea lor...aceea de a ne descoperi pe noi insine

Trimiteți un comentariu