mogaldeata blonda

Ajung in gara Predeal destul de tarziu, noapte si ger, sunt singur pe peronul plin de intuneric. Trebuie sa ajung la Hotel Cioplea si nu am chef sa merg pe jos, imi este greu sa urc ditamai panta mai ales pe gerul acesta. Cred ca afara sunt cu minus 20 de grade, daca nu si mai mult. Ma hotarasc sa merg spre statia de taxi din laterala garii. Dar constat ca este goala parcarea. Hmmm, o iau incet pe sosea spre hotel ca nu am de gand sa inght asteptand. Ce ora traznita de a ajunge la munte am ales si eu, este ora 00:28 , un miz de noapte plin de ger.  Agale pasesc pe trotuarul plin pe jumatate de nametii de zapada. Sunt singur si in fata mea la o distanta destul de mare se mai vede o mogaldeata de om miscanduse cu greu. Ma hotarasc sa o ajung, pentru a nu mai fi singur cel putin o parte din drum. Aproape de hotel Robinson ajung mogaldeata, spun cu jumate de gura, un buna seara si aud un gafait buna seara. Tind sa gasesc fizionomia acestui om, dar nu reusesc, este mult prea intuneric si el, mogaldetul plimbator, mult prea infofolit. O caciula groasa de lana cred, cu dungi foarte colorate, un fash de culoarea rosie si cred ca o dimensiune foarte mare pentru purtator, un ruksac care

un noiembrie trecut

O dimineata rece a unui noiembrie trecut, camera de hotel pare pustie si ma apasa o plictiseala teribila. Este ora 17 si afara tinde sa se intunece foarte devreme, nu am somn, nu gasesc nimic care sa-mi rupa monotonia in acest oras pe care nu-l cunosc.

Domnisorul K

Domnisorul K este plin de viata, chiar daca uneori nu-l intalnesti la tot pasul, dar il sti prezent in tine. Este un tanar ce alene face pasi prin maturitate si tind sa-l incetinesc si mai mult. De ce, pentru ca este prea tanar sa

Gaza si molia

Gazele din cauza caldurii cauta sa gaseasca un adopost sigur si racoros pentru as face siesta. Apare uneori in zaduful de vara tarzie si cauta sa dialogheze cu o molie ratacita prin razele de soare. Bit cu bit alcatuiesc fraze, precipita conversatii si fara ratiune se ciocnesc. Cam mare distanta si volumetria dintre ei, dar ochii verzi ai gazei trimit sageti in inima moliei. Se precipita totul si fac pasi alturi se enunta stari si trairi. Ai spune ca este imposibil o astfel de relatie, eu zic la fel. Se creaza o foame, se ajunge sa traiasca contopirea. Apare paradoxul, gaza nu mai este de gasit iar molia evident ca a pierit. A venit toamna, totul este ruginiu, vad ca deja sa asezat pe ploii, deci adio raze si soare, gaze si molii.


Nu crede ochii de gargarita si nu te uita dupa zborul unei molii

o zi de toamna

Sunt zile cand sunt stingher al gandurilor mele, noroc ca am cativa prieteni care imi trezeste trupul din hibernare. Nu ganditi la anumite desteptari ;)) Vam prins ca va ganditi la intimitati ! Glumesc desigur si nu trebuie sa va supere. Scriu aceste randuri pentru ca a trecut ceva timp de cand nu am mai publicat, imi este rusine de voi cititorilor. Nu promit ca nu promit. Dar voi reveni cu cateva picanterii din viata si mai ales petrecute in timpul de pauza.


Pentru mine ar fi important sa stiu daca mai am cititori, sau daca sunt urmarit prin ce public, ati fi de o reala prietenie daca ati lasa un coment prin a spune daca ma asteptati sa scriu.



Cu nostalgie va astept un semn.