16 februarie 2010

post pentru o singura persoana

Una din intrebarile la care uneori nu ii gasesc raspuns, este cine esti tu ? Voi incerca sa redau in scris putin din ceea ce sufletul meu a vazut la tine. Faptul ca gandesti altfel decat persoanele care le-am cunoscut, faptul ca sti sa faci un cuvant sa devina un sentiment ce ma va urmari mult timp deacum inainte. Sti sa zambesti chiar cand te confrunti cu probleme, dar nu renunti la zambetul tau chiar daca ai simti nevoia sa o iei la fulga si sa nu privesti in urma.

Caut sa-ti vad chipul in forma naturala, dar zambetul tau nu-mi da voie sa-ti vad starea interioara. Aseara am simtit pentru cateva clipe cine ai putea fi tu, altul decat cel zambitor.
M-am blocat in sentimentul tau, motoarele mele au intrat intr-o functionare de minima necesitate.  Mai multe elmente din jurul meu m-au determinat sa ma gandesc la tine de cateva zile. Aseara am avut primul punct de masurare a capacitatilor sentimentale si am vazut ca am depasit limita posibila fapt ce am hotarat ca trebuie sa intru in parametrii optimi pentru o prietenie reala. Priveam prin ferestrele usor aburite a autobuzului cu care calatoream si nu reuseam sa-ti vad chipul. Era intuneric si nu vedeam nici o luminita, cat de mult visez la o zi insorita, este mult prea devreme sa spun ca este luminos.
Cred ca gresesc expunand real ceea ce simt si am o tendinta de a te impinge sa crezi ce este in mine. Nimeni nu poate simti ceea ce simti tu si prin prisma acestui fapt nimeni nu poate intelege intensitatea sentimentelor tale oricat de mult vei incerca sa le descrii. Sunt responsabil de tot ceea ce fac, imi asum raspunderea pentru orice stare provocata. Stiu ca esti sincer, dar nu vrei sa dezamagesti daca expui tot ceea ce simti, preferi sa taci. Da gresesc pentru nu am voie sa-ti rascolesc sufletul dar totusi nu am putut sa ma abtin. Nu stiu cum sa-ti spun, cum sa-ti arat cat reprezinti pentru mine, decat prin a ma distanta sentimental si a te lasa sa cresti, sa vezi si sa simti tu din propia dezvoltare.
Daca am gresit destul de mult este de vina maturitatea ta spirituala, nu am putut sa detasez acest lucru pana cand nu am iesit la suprafata corpului tau.
GO FOR IT – ar fi fost mai simplu, fara sa te gandesti la consecinte si fara sa-ti pese de nimic. Dar nu sunt animal, nu am vazut altceva decat un om ce gandeste mult si sanatos. Ma gandesc intai la ce se intampla dupa si coneaza consecintele. Nu pot sa te las sa simti si dupa sa regreti, sa regret. Asa sunt eu construit.
Am citit astazi un post foarte interesant si parca m-am regasit pentru cateva clipe in expunerea acelui strain, tindeam sa devin nebun de fericire, ai fi intrebat din nou caracteristic, imi este frica de dezamagire, da uite ma tem de aceste cuvinte, frica de o inima franta, de un vis sfaramat. Acel EL o sa stea cat poate de mult in carapacea lui fara a-ti mai insufla stari care inca nu esti pregatit sa le suporti. Cand vei creste vei intelege de ce am facut asta, “poate” aceasta mica dezamagire de acum nu va frange inimi si te va lasa sa crezi in propiile tale valori. Voi sta o umbra in spatele tau si voi incerca sa-ti corectez pas cu pas. Voi fi acel prieten imaterial la care apelzi ori de cate ori ai nevoie de el. Nu ma gandesc sa te supar, nu ma gandesc la o detasare si doar la un perete despartitor intre noi 2, unul de sticla, pentru a ne putea vedea, dar numai atat.
Am incredere in intelepciunea ta si vei intelege de ce aceste cuvinte.

Multumesc

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu