Stele, magi, fulgi de nea, oameni tacuti …sunt doar cateva din din elementele acestor zi , dupa mine , deosebite. Ma plimb pe strada prin troienele ultimei zapezi napustite asupra orasului, am un pas grabit sa ajung la targul de craciun din parcul Kiselef, un parc refacut si plin de animatie. Nu stiu de ce lumea tace, intradevar este ger afara si zapada scartie sub talpile celor care merg de aici, colo. Carnati, cartabosi, tuica, turta dulce si multe altele o aleee incarcata de negustori si vizitatori, chiar si cumparatori. Ma strecor printre ei sa gasesc un vin viert, sa pot dezghetza putin sufletul. In ajun sa fi mai bun, asta incerc sa fiu mai bun cu mine, cu cei din jur o fac demult. De ce mai bun, pentru ca sunt suparat pe mine, pentru ca investesc cu sinceritate prietenie si constat, cu durere ca de fapt arunc pe geam sentimentele. De una zi, scriam pe un blog unde citisem relatarile unui suflet, evident ca stiam personajul acelei destainuiri, dl. C, il cunosc de ceva ani. Am scris o sustinere a ceea ce a postat, evident ca nu am ce face si ma desconspir, nu mai primesc nici un raspuns la comentriul meu. Pe mesenger nu prea mai vorbim, dar pe blog incepusem sa dialogam. Sa fi fost dezamagit C de faptul ca sunt eu? Nu cred ca o sa am sansa sa aflu. Da o sa fiu mai bun cu mine si sa nu mai cersesc o prietenie deschisa. Este frig afara, sau imi ingheatza trupul de suparare? Beau din vinul fiert cu speranta ca oamenii nu vor inghetza la fel ca mine. Cu toate ca ma uit la cei ce circula pe langa mine, nu vad pe nici unul zambind, niciunul nu se bucura de zapada de afara. Ce este aceste sarbatori fara fericirea sufletului? Da cuvinte in van, ce nu-si vor gasi raspunsuri.
O alta zi o alta stare…
