In ajun

Stele, magi, fulgi de nea, oameni tacuti …sunt doar cateva din din elementele acestor zi , dupa mine , deosebite. Ma plimb pe strada  prin troienele ultimei zapezi napustite asupra orasului, am un pas grabit sa ajung la targul de craciun din parcul Kiselef, un parc refacut si plin de animatie. Nu stiu de ce lumea tace, intradevar este ger afara si zapada scartie sub talpile celor care merg de aici, colo. Carnati, cartabosi, tuica, turta dulce si multe altele o aleee incarcata de negustori si vizitatori, chiar si cumparatori. Ma strecor printre ei sa gasesc un vin viert, sa pot dezghetza putin sufletul. In ajun sa fi mai bun, asta incerc sa fiu mai bun cu mine, cu cei din jur o fac demult. De ce mai bun, pentru ca sunt suparat pe mine, pentru ca investesc cu sinceritate prietenie si constat, cu durere ca de fapt arunc pe geam sentimentele. De una zi, scriam pe un blog unde citisem relatarile unui suflet, evident ca stiam personajul acelei destainuiri, dl. C, il cunosc de ceva ani. Am scris o sustinere a ceea ce a postat, evident ca nu am ce face si ma desconspir, nu mai primesc nici un raspuns la comentriul meu.  Pe mesenger nu prea mai vorbim, dar pe blog incepusem sa dialogam. Sa fi fost dezamagit C de faptul ca sunt eu? Nu cred ca o sa am sansa sa aflu. Da o sa fiu mai bun cu mine si sa nu mai cersesc  o prietenie deschisa. Este frig afara, sau imi ingheatza trupul de suparare? Beau din vinul fiert cu speranta ca oamenii nu vor inghetza la fel ca mine. Cu toate ca ma uit la cei ce circula pe langa mine, nu vad pe nici unul zambind, niciunul nu se bucura de zapada de afara. Ce este aceste sarbatori fara fericirea sufletului? Da cuvinte in van, ce nu-si vor gasi raspunsuri.

O alta zi o alta stare…

Ma intalnesc cu un om ce discut de ceva vreme pe mesenger si la telefon, un om ce-l vedeam destul de tacut cu el, ce isi ascunde sufletul pentru a nu fi expus nefericirii.  Grabesc pasul ca sunt in intarziere, acest om, ce ma facut sa-l respec fara sa-l cunosc foarte bine, il vedeam pentru prima oara.  Ger si zapada, dar inima paraca vrea sa fie calda, nu cu sperante, doar prin faptul ca va cunoaste un om. Pe aleea parcului vine spre mine acest om cald, dar inghetat de faptul ca este slab imbracat. Am vrut sa fiu mai bun, pentru ca in sinea mea cred ca este deosebit, ii vand un telefon mobil, sii ii fac reducere  pentru ca merita. Si nimeni nu se imbogateste, dar daca pot face pe cineva fericit o fac cu caldura. Ii urmaream ochii si ii vedeam licarirea fericirii ca a cumparat ceva ce-si dore foarte mult. Il privesc lung, il studiez, este diferit fata de ceea ce imi formasem in capt despre el. Este mult mai cald si dragut, din pacate nu putem sta foarte mult sa ne plimbam. Era mult prea inghetzat. Pasi pe care ii reusim sa-I facem pana la metrou, ma determina sa-l cunosc, sa-l urmaresc secunda de secunda. Si el este bun. Deci suntem mai buni cand suntem fericiti.

Citesc cateva bloguri, si constat ca multi oameni sunt tristi, multi sunt deceptionati de cei care ar trebui sa le fie aproape. Foarte multa lume este singura intr-un tumult de nevoi si griji, sunt alungati cand trebuiesc sa fie iubiti. Oameni, tineri ce intra intr-un univers  stangaci, sunt derutati  si panicati. Acesti oameni care isi ascund durerile, temerile prin as crea o indentitate falsa, de om dur, de nepasator si indiferent. Imagine de aparentza (pt dl C) dar dincolo de aceasta impunere a unei indentitati este el omul. Poate foarte multa lume citesc aparentele si cred aceasta infatisare, dar este nesigur cand constati ca nu esti langa persoana potrivita, apar temerile si mai ales deceptiile. Te intrebi cine este imperfect tu sau cel de langa tine. Nu vei sti niciodata, pentru ca vina este undeva la mijloc. Dar fi mai bun.

Afara ninge linistit
Si-n casa arde focul,
Iar noi pe langa mama stand,
De mult uitaram jocul.

Va doresc tuturor, sarbatori fericite si pline de caldura !!!