Gaza si molia

Gazele din cauza caldurii cauta sa gaseasca un adopost sigur si racoros pentru as face siesta. Apare uneori in zaduful de vara tarzie si cauta sa dialogheze cu o molie ratacita prin razele de soare. Bit cu bit alcatuiesc fraze, precipita conversatii si fara ratiune se ciocnesc. Cam mare distanta si volumetria dintre ei, dar ochii verzi ai gazei trimit sageti in inima moliei. Se precipita totul si fac pasi alturi se enunta stari si trairi. Ai spune ca este imposibil o astfel de relatie, eu zic la fel. Se creaza o foame, se ajunge sa traiasca contopirea. Apare paradoxul, gaza nu mai este de gasit iar molia evident ca a pierit. A venit toamna, totul este ruginiu, vad ca deja sa asezat pe ploii, deci adio raze si soare, gaze si molii.


Nu crede ochii de gargarita si nu te uita dupa zborul unei molii

o zi de toamna

Sunt zile cand sunt stingher al gandurilor mele, noroc ca am cativa prieteni care imi trezeste trupul din hibernare. Nu ganditi la anumite desteptari ;)) Vam prins ca va ganditi la intimitati ! Glumesc desigur si nu trebuie sa va supere. Scriu aceste randuri pentru ca a trecut ceva timp de cand nu am mai publicat, imi este rusine de voi cititorilor. Nu promit ca nu promit. Dar voi reveni cu cateva picanterii din viata si mai ales petrecute in timpul de pauza.


Pentru mine ar fi important sa stiu daca mai am cititori, sau daca sunt urmarit prin ce public, ati fi de o reala prietenie daca ati lasa un coment prin a spune daca ma asteptati sa scriu.



Cu nostalgie va astept un semn.

ploua marunt ... 2

Atunci ma trezesc la realitate. Se petrec fapte ce ma indigna si imi creaza o repulsie, dar imi creaza si o stare de buna dispozitie. Ma ridic in picioare, spun fara sa ma uit nici in stanga si nici in dreapta mea.

ploua marunt ...

Ploua marunt, un aer cladut adie dinspre valaea Polistoacei. Pornesc pe strada nou asfaltat inspre cabana Susai. In fata mea sunt doi tineri cu care am calatorit in acelasi tren dinspre Bucuresti. I-am remarcat cand am coborat in gara Predeal. Fara sa gandesc ca ar putea deveni parteneri de drum intr-o zona mai putin folosita de turisti. Ma grabesc sa-I ajung din urma pentru a face drumetia mai placuta.

primavara si atat

M-am trezit astazi cu fatza catre soare, ma uit de jur in prejur si vad totul plin de lumina. Ma uit in gradina si vad toate plantele cum sunt mangaiate de caldura acestui soare timid. Ma intreb, va intreb ce este viata fara clipe de caldura. Sunt exuberant, tind sa incep a alerga prin viata. Nu gasesc cauza acestui fel al meu de astazi. Sa fie soarele, prietenii ce sunt deschisi si sinceri, ce poate fi mai minunat decat sa simti ca nu esti o nulitate.

Imi pare rau ca nu am mai scris nimic pana acum, dar am avut nevoie de o pauza. Pauza ce ma ajutat sa redescopar lucruri placute si neplacute. Am gasit un spatiu in care am vazut ca deceptia si trairea in trecut sau in simboluri care nu-ti sunt adresate iti fac mai mult rau decat bine.

Ma uit in menajul pe care il detin si constant ca fiintele pe care le-am considerat aproape au doua tendinte, unele fiinte aleg sa se desprinda de mine si sa ma treaca in indiferenta si altele care constientizeaza ca nu sunt un om care sa-l ignore, si vin mai aproape de mine. Initial ma durea aspectul ca acele fiinte tind sa plece de langa mine, dar am recapitulat si am tras o linie imaginara in care socotelile sunt diferite din ambele tabere. Eu am considerat ca a fi prieten inseamna a fi tu cu bune si cu mai putin bune dar constant si avand respectul deplin fata de cel de langa tine. Vad ca in prizma "prietenului" tinta propusa de el este o parte de egoism avansat prin care isi urmareste numai binele lui fara a tine cont de cel care ia fost aproape. Am sperat ca este doar un aspect de interpretare si de timp, nu a fost real si posibil ceea ce am crezut initial. Esti "prieten" atat cat considera ca poate obtine de la tine ce-l intereseaza, doar scopul intrisec al personalitatii sale.