27 martie 2010

Nu stiu...

... de ce uneori dispar fara sa stiu daca am existat cu adevarat. De multe ori ma simt in plus fata de tot. As vrea sa ma pot uita in gandurile lui C si a lui R, sa alerg prin ochii lui B sau cate litere pot sa enumar. Nu, nu fac nimic dacat sa alerg in amagiri si de cele mai multe ori sunt super avertizat si nu inteleg de ce tot mai sper, sau ce sper? Tu sti cititorul meu? Ah la naimba sunt constient ca nici cititori nu am nu am simtit un gand,sau o injuratura (oricum nu este frumos sa injuri). Nu a mai semnat nimeni nimic...deci nu exist. O sa incerc sa mai scriu.. aici cred ca acest caietel...este singurul care imi intelege cuvintele, jocurile si greselile.

11 martie 2010

ninge atat de mult

... de ce alerg prin sentimente si prin fulgii de zapada? De ce simt ca uneori raceala ma apasa in suflet, sa fie de la zapada? De multe ori nu stiu cine sunt, nu ca ar fi inposibil de aflat si pentru ca nu ma regasesc in acest trup. Iubesc de multe ori fara garantia ca-mi imi este bine sau pot spune ca sunt fericit. Nu stiu de ce nu mai pot avea putere sa stiu cine sunt. Nu ma regasesc in ochii oamenilor pe care ii iubesc. Nu sunt multi, dar sunt. As fi vrut sa ii expun prin prin ceea ce se oglindesc in ochii mei. Dar prefer sa-i pastrez in inima mea, nu sunt egoist, dar prefer sa nu se regaseasca prin aceste cuvinte si sa nu le pot spune cat de mult ii iubesc si tin la ei.
... ninge atat de mult, se potrivea mai bine:

16 februarie 2010

post pentru o singura persoana

Una din intrebarile la care uneori nu ii gasesc raspuns, este cine esti tu ? Voi incerca sa redau in scris putin din ceea ce sufletul meu a vazut la tine. Faptul ca gandesti altfel decat persoanele care le-am cunoscut, faptul ca sti sa faci un cuvant sa devina un sentiment ce ma va urmari mult timp deacum inainte. Sti sa zambesti chiar cand te confrunti cu probleme, dar nu renunti la zambetul tau chiar daca ai simti nevoia sa o iei la fulga si sa nu privesti in urma.

15 februarie 2010

natural sa fi fericit...

Trebuie sa iti onorezi natura, nu sa o renegi. Ai o stare permanenta de fericire, de euforie. Creste ritmul batailor inimii. Aduni o gramada de ganduri si vise. Alergi prin miresme si stari cautand culmile fericirii. Oare ce sa fie? Ce spui cand corpul arde cand rasuflarea sacadeaza si astepti ca telefonul sa sune, sa primesti un mesaj, sa primesti ceva din zona care o pui mai presus de orice.

10 februarie 2010

Scrisoare deschisa


Draga prietene,
Exista oameni care in adancul sufletului nutresc sentimente rare, chiar daca pe fata lor nu gasesti un gest care sa tradeze aceasta sensibilitate. Sunt alti oameni care expun mai mult decat cred in sufletul lor. Si mai sunt acei impartiali, care nici nu simt nici nu arata. Daca ar trebui sa te cataloghez as spune ca nu apartii niciuneia din cele spuse mai sus. De ce ? Pentru ca tu esti un om special. Ce este acest special? Simplu, rar, decis, pregnant, evolativ si bine definit. Special pentru ca ceea ce gandesti se afla pe buzele si in ochii tai. Candoarea si simplitatea sunt atuurile tale, simplu si special.