Viziuni - EL

Existã atâtea categorii de persoane în care îi putem încadra pe cei din jurul nostru... Categorii ce uneori nu spun poate prea multe despre acestia.

M mi-a plãcut datoritã povestilor lui. Un lucru m-a fascinat foarte mult la el, acela fiind stilul lui de a scrie, de a povesti fapte din viata lui cu sinceritate si modalitatea lui caracteristicã de a scoate ce e mai incitant din ele.

Apoi am început sã cunosc un EL mai sentimental. O persoanã ce cugetã asupra lucrurilor ce multi de vârsta lui putin le mai dau importantã. Lucruri atât de importante precum prietenia, sinceritatea, dragostea...

Toamna rubinie

O toamna rubinie, o adiere de vant cald-rece, soarele avea o culoare fantasitca. Trenul inainta lent pe dealurile hunedorene, eu stateam intr-un compartiment obosit de timp. Nu mai aveam rabdare, obosisem de 7 ore de mers cu acest tren. Soarele cobora incet inspre apus, si parca timpul curgea foarte incet, starea mea de neliniste se accentua, nu stiam cine ma astepta in gara. Mergema pentru prima oara in acest oras, Hunedoara.

Suna telefonul mobil, raspund o voce feminina ma anunta ca in gara ma astepta un tip cu numele Daniel, si ca punct de reper este o unica cabina telefonica. Ii multumesc doamnei pentru ajutor si inchid. Trenul ajunge in Simeria, intreb conductorul de tren cat timp mai avem pana in Honedoara, imi raspunde ca 20 de minute, aici se scot vagoanele de Hunedoara si le preia o alta locomotiva. Dupa o intrziere de o ora ajung in Hunedoara, eream singur in vagon, straniu dar adevarat. Ajung intr-o gara in penumbra unui bec amplasat pe peronul central. Ma uit dupa cabina telefonica, o gasesc dar nici o persoana langa.

-          Buna seara ! o voce timida ma saluta.

-          Buna seara ! raspund acestei persoane.

-          Daniel ?

-          Da !

-          Eu sunt Mircea .

-          Am maisina in fata garii.

-          Ok sa mergem

Mi-a luat bagajul din mana, ma uit la el cu coada ochiului si descopar un pusti saten spre blond, cu ochii verzi, la 1,70 inaltime, bine legat. Pana la masina am tacut amandoi. Paseam alene pe peronul stricat de timp, trecem pe langa un chiosc si iau o sticla de suc si o ciocolata. Am ajuns in paracarea garii si o Dacia 1300 astepta sa fie descuiata. Daniel deschide porbagajul si baga bagajul meu in el. Imi deschide usa din fata, ocupa si el locul lui de sofer, si plecam la drum.

First

Ploua marunt si destul de tare, este firesc este octombrie, umezeala si oboseala isi spunea cuvantul, doream sa ajung mai repede la hotel. Am stat destul de mult in gara orasului Hunedoara sa vina un om de la societatea cu care urma sa fac un training.

Suna telefonul mobil.

- Domnul M ?

- Da eu sunt !

- Scuzati-ma sunt D si trebuia sa va iau de la gara, dar maisna ma lasat in pana, am rezolvat-o si ma indrept catre dumneavoastra, unde va aflati exact?

- Sunt in fata garii si sunt imbracat cu….

- In 10 minute sunt la dvs.

Imi aprind o tigare, trag doua fumuri din ea, si ma simt mai bine, mai uit de stropii marunti si reci ce cad peste  oras . Nu am apuct sa sting tigarea ca o Dacia crem se apropie de treptele garii. Din ea cobaoara un pusti dragut si se intrepta spre mine.

- Ma scuza-ti de intarziere, dar nu aveam numarul dvs si pana l-am obtinut a trecut ceva.

- Poftiti in maisna !

Ma urc in masina cu geamurile aburite, de abia putea-I zari ceva dincolo de ele. Facem prezentarile si constat ca erea unul din oamenii cu care urma sa fac un training. Un tanar maruntel , saten deschis catre blond, ochii albastrii si niste obraji plinuti de-ti venea sa musti dine ei. Ajungem in zona central a orasului si tragem in parcarea hotelului. Un hotel cochet cu patru etaje. Mergem la receptive si-mi iau camera rezervata. D. intreba daca camera este incalzita si cu apa calda. Receptionera confirma ca, conditiile sunt foarte bune.