Toamna rubinie

O toamna rubinie, o adiere de vant cald-rece, soarele avea o culoare fantasitca. Trenul inainta lent pe dealurile hunedorene, eu stateam intr-un compartiment obosit de timp. Nu mai aveam rabdare, obosisem de 7 ore de mers cu acest tren. Soarele cobora incet inspre apus, si parca timpul curgea foarte incet, starea mea de neliniste se accentua, nu stiam cine ma astepta in gara. Mergema pentru prima oara in acest oras, Hunedoara.

Suna telefonul mobil, raspund o voce feminina ma anunta ca in gara ma astepta un tip cu numele Daniel, si ca punct de reper este o unica cabina telefonica. Ii multumesc doamnei pentru ajutor si inchid. Trenul ajunge in Simeria, intreb conductorul de tren cat timp mai avem pana in Honedoara, imi raspunde ca 20 de minute, aici se scot vagoanele de Hunedoara si le preia o alta locomotiva. Dupa o intrziere de o ora ajung in Hunedoara, eream singur in vagon, straniu dar adevarat. Ajung intr-o gara in penumbra unui bec amplasat pe peronul central. Ma uit dupa cabina telefonica, o gasesc dar nici o persoana langa.

-          Buna seara ! o voce timida ma saluta.

-          Buna seara ! raspund acestei persoane.

-          Daniel ?

-          Da !

-          Eu sunt Mircea .

-          Am maisina in fata garii.

-          Ok sa mergem

Mi-a luat bagajul din mana, ma uit la el cu coada ochiului si descopar un pusti saten spre blond, cu ochii verzi, la 1,70 inaltime, bine legat. Pana la masina am tacut amandoi. Paseam alene pe peronul stricat de timp, trecem pe langa un chiosc si iau o sticla de suc si o ciocolata. Am ajuns in paracarea garii si o Dacia 1300 astepta sa fie descuiata. Daniel deschide porbagajul si baga bagajul meu in el. Imi deschide usa din fata, ocupa si el locul lui de sofer, si plecam la drum.

O timida intalnire… sau clipe din trecut

Prietenia este o relaţie interpersonală care se bazează pe încredere, cinste, toleranţă. Incredere fata de tine si fata de partener, cinstea de a fi tu insuti si de a spune lucrurilor pe nume   chiar daca ar putea fi prea dure cuvintele pe care le folosesti. Dar mai bine sa fi perceput ca un om cu o logica de fier decat o carpa. Toleranta… hmmm…. aici sunt foarte multe de spus  si cu foarte multe contexte. As vrea sa am timp sa parcurg o zi frumoasa din viata mea petrecuta alaturi de CO, un baiat inalt subtirel si destul de tanar in raport cu varsta mea.

Pe CO l-am intalnit pe “iol” un site specializat pe temeatica “G” unde gasesti ce doresti in materie G. La o cautare am descoperit un profil sumar si trimit un salut timid prin intermediul sistemului de corespondenta de pe acel site. Nu ma asteptam la un raspuns din partea nimanui… Dupa o perioada destul de lunga gasesc raspunsu-l lui CO si id-ul de mesenger. Il adaug in lista mea si ii trimit un mesaj, primesc imediat raspunsul, semn ca este online. Dupa mai multe schimburi de mesaje descopar un baiat plin de sensibilitate si printre putinii care nu se arunca la a folosi intrebari stupide : cat o ai… ce rol… etc. Fixez o intalnire cu el…si ma vad cu el la Pavilionul H.

Ajung la locul de intalnire putin mai devreme decat ora H, primesc un telefon de indentificare a locului in care ma aflu, ii spun unde sunt exact, la o distanta destul de mare ii vad silueta, imi zic “el este CO” si asa a fost, se indrepta spre mine. Ii intind mana timid si el imi raspunde la fel de timid. Facem pasi pe aleile parcului Herastrau sa gasim un loc linistit unde sa putem sta de vorba. Dupa mai multi pasi gasim o baca mai retrasa unde ne asezam. Amadoi de abia puteam sa organizam propozitiile de conversatie,  strangulati de emotii si de faptul ca aveam langa mine un om care imi placea. Sparg gheata,  il intreb daca imi da un deget sa il ating, el imi raspunde instant cu doua degete, evident ca emotiile au fost mai mari. Faptul ca mi-a intins doua degete inseamna ca ma agrea si ca varsta nu erea un impediment. Il mangai usor pe mana cu un deget, el imi raspunde in acela-si fel. Stam asa si capatam amandoi vitalitate, vorbim de una de alta si mainile se mai desparteau cand mai trecea cineva pe langa noi.

First

Ploua marunt si destul de tare, este firesc este octombrie, umezeala si oboseala isi spunea cuvantul, doream sa ajung mai repede la hotel. Am stat destul de mult in gara orasului Hunedoara sa vina un om de la societatea cu care urma sa fac un training.

Suna telefonul mobil.

- Domnul M ?

- Da eu sunt !

- Scuzati-ma sunt D si trebuia sa va iau de la gara, dar maisna ma lasat in pana, am rezolvat-o si ma indrept catre dumneavoastra, unde va aflati exact?

- Sunt in fata garii si sunt imbracat cu….

- In 10 minute sunt la dvs.

Imi aprind o tigare, trag doua fumuri din ea, si ma simt mai bine, mai uit de stropii marunti si reci ce cad peste  oras . Nu am apuct sa sting tigarea ca o Dacia crem se apropie de treptele garii. Din ea cobaoara un pusti dragut si se intrepta spre mine.

- Ma scuza-ti de intarziere, dar nu aveam numarul dvs si pana l-am obtinut a trecut ceva.

- Poftiti in maisna !

Ma urc in masina cu geamurile aburite, de abia putea-I zari ceva dincolo de ele. Facem prezentarile si constat ca erea unul din oamenii cu care urma sa fac un training. Un tanar maruntel , saten deschis catre blond, ochii albastrii si niste obraji plinuti de-ti venea sa musti dine ei. Ajungem in zona central a orasului si tragem in parcarea hotelului. Un hotel cochet cu patru etaje. Mergem la receptive si-mi iau camera rezervata. D. intreba daca camera este incalzita si cu apa calda. Receptionera confirma ca, conditiile sunt foarte bune.

In ajun

Stele, magi, fulgi de nea, oameni tacuti …sunt doar cateva din din elementele acestor zi , dupa mine , deosebite. Ma plimb pe strada  prin troienele ultimei zapezi napustite asupra orasului, am un pas grabit sa ajung la targul de craciun din parcul Kiselef, un parc refacut si plin de animatie. Nu stiu de ce lumea tace, intradevar este ger afara si zapada scartie sub talpile celor care merg de aici, colo. Carnati, cartabosi, tuica, turta dulce si multe altele o aleee incarcata de negustori si vizitatori, chiar si cumparatori. Ma strecor printre ei sa gasesc un vin viert, sa pot dezghetza putin sufletul. In ajun sa fi mai bun, asta incerc sa fiu mai bun cu mine, cu cei din jur o fac demult. De ce mai bun, pentru ca sunt suparat pe mine, pentru ca investesc cu sinceritate prietenie si constat, cu durere ca de fapt arunc pe geam sentimentele. De una zi, scriam pe un blog unde citisem relatarile unui suflet, evident ca stiam personajul acelei destainuiri, dl. C, il cunosc de ceva ani. Am scris o sustinere a ceea ce a postat, evident ca nu am ce face si ma desconspir, nu mai primesc nici un raspuns la comentriul meu.  Pe mesenger nu prea mai vorbim, dar pe blog incepusem sa dialogam. Sa fi fost dezamagit C de faptul ca sunt eu? Nu cred ca o sa am sansa sa aflu. Da o sa fiu mai bun cu mine si sa nu mai cersesc  o prietenie deschisa. Este frig afara, sau imi ingheatza trupul de suparare? Beau din vinul fiert cu speranta ca oamenii nu vor inghetza la fel ca mine. Cu toate ca ma uit la cei ce circula pe langa mine, nu vad pe nici unul zambind, niciunul nu se bucura de zapada de afara. Ce este aceste sarbatori fara fericirea sufletului? Da cuvinte in van, ce nu-si vor gasi raspunsuri.

O alta zi o alta stare…

Vis sau amagire

Uneori in plina zi visam cu ochii deschisi, la placut, frumos, ideal, la un placut mod de a exista, la un frumos fel de a fi si nu in ultim rand ideaticul sens de a realiza cine esti de fapt. Da stiu ca este putin ambiguitate in formularea anterioara, dar ambiguitate este in sinea mea mereu atunci cand cred si cand doresc . Ar fi placut sa pot crede realitatea, dar din pacate nu exista, realitatea de a fi credibila. Un NONSENS – o absurditate, este acel nonsens ca un om care nu ştie meseria războiului să fie ales a comanda un corp de armată. Am uitat sa ma caut intelesuri, sau cum ai spune tu cititorule: sensuri, de fapt nu mai vreau sa caut explictii. De ce ? Pai care este sensul meu de a exista, care este sensul tau de a ma citii, unde este scopul nostru de a fi? Merg pe strada, si caut sa citesc in ochii semenilor pe care ii intalnesc, nu vad nimic… decat ochi pierduti, suflete goale fara o tinta, fara un ideal, indiferent de varsta si sex aceiasi ochi. Rare ori vezi un palc de adolescenti care sparge aceasta tristete, creaza o adire de viatza, dar ma intreb ei chiar traiesc, chiar simt viatza. De ce intreb, pentru ca de una zi am intrat pe mai multe site-ri cu tematica G, si am avut surpriza, neplacuta sa descopar ca varsta celor ce doresc “date; sex; prietenie; relatii” este in coborare.. daca candva pragul erea peste 24-25 de ani am vazut ca a ajuns la 15-17 ani. Devine alarmant si trist. Copii care nu pot sa se indentifice, care sunt lipsiti de iubire au ajuns sa-si caute clipe de asa zisa fericire, exprimata prin minute de placere. M-am uitat pe statistica traficurilor de accesare a siturilor…si ca cautarilor pe net si ramai surprins sa constati ca peste 1 milion de oameni cauta”gay” sub toate coordonatele… filme, imagini, articole, prietenii etc.

Secolul 21, la naiba tehnica se dezvolta de 100 de ori mai repede, dar noi oamenii ne subdezvoltam, ne interiorizam, devenim absenti, lasi si profitori. Am uitam sa mai citim, sa mergem la teatru, film si plimbari prin parc. Am inceput sa ne intereseze ce si cat face cel de langa noi si mai putin ce si cat facem noi pentru noi. Am  conversat cu mai multa lume pe aceste site-ri, daca nu exista un interes din punct de vedere sexual, atunci nu mai poti spera la o continuare a unui dialog, daca nu esti un fat frumos si cu palosul…. Atunci totul este fara finalitat. Am constatat ca fotografia este factorul determinant al continuitatii, daca corespunzi standardelor, pasul doi este atingerea, gustul si iar alte nevoi de perceptii, pasul 3 este actul in sine, … ar putea exista si pasul 4 dar in foarte rare cazuri… si acel pas in interese personale asupra acelei persoane pe care AI AVUT-O, da suna bizar, dupa pasul 3 totul se cam opreste. De ce? Simplu esti interesant atat timp cat nu te cunoaste din punct de vedere sexual, exista o curiozitate nativa si o saisfacere personala, odata punctul ochit slabe sanse sa mai fi interesant evident pe logica pasului 4.

Te intreb cititorule cine suntem noi? Ce vrem de la noi ?