Mă întreb cine sunt...

Oamenii spun ca ce-i normal e bine
De-aia ar fi normal sa nu-mi pese de tine
Dar nu pot, imi iesi in cale, ochii mei te vad.

Sunt atâţia oameni care trec pe lângã mine, dar, uneori prefer sã privesc cerul cu stele în timpul zilei. Uneori mai sunt tras de mânecã. Şi mã bucur sã întâlnesc o faţã cunoscutã. Poate chiar un prieten drag. Alteori, mã îndrept spre un grup cu dorinţa de a-i cunoaşte, deşi şansele de a-i reîntâlni pe stradã sunt zero.

Eu, deceptie … in 4 ore si gandurile mele

Astazi am mers prin oras cu mici treburi personale, de mult nu am mai luat orasul la pas. Mijloace da transport pline de mizerie, sttrazi si trotuare pline de zapada murdara. Oameni circula destul de haotic, nu au o traiectorie in pasii lor. Ajung intr-un corp profesional de economisti, si ma ajez la o imensa coada de cel putin 2 ore. Nu am de unde sa stiu cat voi sta. Ma inarmez cu o super doza de rabdare si stau cumintel la coada. Rumoarea nemultumirilor iese la iveala, sistemul de impozitare si taxe este haotic si in expansiune. Acesti profesionisti discuta intre ei si fac prognoze nu pre optimiste, decid sa sa fiu mai atent. Oameni vorbesc despre hotia existenta in sistemul nostru economic si nici decum de criza mondiala. Isi pun problema cum sa faci fata unor furturi de amploare cand nu mai ai ce sa furi. Atunci guvernanti au decis marire impozitelor si taxelor, deci abuz la buzunarul contribuabilui, in buzunarul cetateanului. Se ridica un val de despotizm, in storie nu prea indepartata scrie ca poti obtine capitalizari pri tiranie si abuz. 

Atunci am nevoie...

Iubeste-ma cand o merit cel mai putin; atunci am nevoie cel mai mult, spune un proverb chinezesc. Daca ma-si resemna ar insemna sa ma inchid in mine si  ma voi sufoca la fiecare principiu. Fiecare din noi traieste intr-un univers propiu, in care isi creaza propia lume si se guverneaza dupa principiile care ii ghideaza viatza.  Am crea un zid, un zid ce ar obstructiona orice speranta. Fiecare dezamagire pe care o traiesti, fiecare vis spulberat, fiecare speranta catre un univers sau o lume utopica, fiecare obstacol pe care viata ti l-a rezervat si peste care nu ai reusit sa treci, reprezinta o caramida in acest zid.
Cu cat zidul devine mai inalt si ia mai multa amploare in lumeea pe care ti-ai creat-o, cu atat sperantele devin mai slabe si se naste in noi sentimentul de resemnare.

Traim intr-o lume ciudata si plina de nepravazut. Daca azi avem ceva, maine poate ca v-a disparea fara urma. Nimic nu e sigur. Pe ce te mai poti bizuii astazi? Pe nimic ar spune multi, pe tine ar spune optimistii.  Merg si eu pe ultima parere.  Nu te poti baza decat pe tine insuti, pe sentimentele si instinctele tale. Nu trebuie sa asculti de nimeni, doar tu esti cel ce conteaza si atat. Poate te gandesti ca persoana iubita merita toata increderea ta si chiar o merita daca gandesti asta.

Amaraciune... si ger

Un gand este un sistem viu intr-o mare masura (nu o lua-ti literal). Se naste, creste, este alimentat cu energie, apoi intra in hibernare in subconstient de unde poate fi readus. Deci mor oare gandurile vreodata sau doar raman in hibernare cu o energie redusa? Sa presupunem ca suntem bantuiti de o amintire, care la randul ei este tot un gand. Atunci incepem sa fabulam pe tema initiala, ce ar fi fost daca, cum ar fi decurs lucrurile daca am fi actionat altfel, amplificand cu energie gandul initial care se transforma in avalansa, o avalansa din care greu scapam. Pentru a mentine un gand este nevoie de alte ganduri, continuand astfel ciclul.
Ce este dincolo de ganduri?

De multe ori o amaraciune, o deziluzie, fie un gand pozitiv sau negativ valoare finala este aproximativ aceia-si, contrar asteptarilor.

Miros de cetina arsa

Vara este la final, soarele nu mai are putere dar inca iti arde pielea destul de mult. Decorul este minunat, multi brazi si un cer senin. Privesc in jur si constat ca numai eu si prietenul meu stam la soare, restul joaca fotbal.  Ma uit catre A care sta pe spate si doarme. Corpul lui comunica cu soarele, un corp proportionat, aramiu cu cateva fire de par aruncate pe el. Mici broboane de transpiratie se ridica pe el, si privesc cat de cristaline pot fi. Sunt la 10 centimetri de acest trup, nu stiu de ce nu-mi pot desprinde ochii de la el. O neliniste ma cuprinde, si il privesc cu o anumita framantare interioara. Plimb ochii pe acest corp. Are un chip aparte, nu este un fotomodel, dar are ochi mari si bine conturati, sprancene bine creionate si cu un par des, un nas usor acvilin ce apara buzele subtiri de un roz aparte. Pieptul este conturat cu linii ce pune in evidenta o musculatura ce candva ia adus mici victorii in sportul pe care la practicat, inotul. Cobor privirea mai jos, si descopar un short matasos si …. Nu-mi vine sa cred, i sa trezit instincte sexuale. Oare ce viseaza? Cred ca face sex pentru ca simt ca este foarte tare, as vrea sa pun mana pe el sa vad cat de tare este. Ma uit lung la el si doresc sa intru in visele lui sa vad cu ochii lui ce la excitat atat de mult. Se ridica si la mine dorinta, inchid ochii in speranta ca descopar acelasi element cu al lui A.

Ma trezesc la atingerea lui A

-          Doamne cat am dormit, exclam eu trezit.

-          Am inghetzat, uite cum mi sa facut pielea

-          Da  si la mine

A merge la cort sa-si ia un tricou, ce inalt este, in apusul soarelui vad o silueta foarte apetisanta.

-          Te rog adu-mi si mie bluza de pe rucksac

-          Vrei suc.