Astazi am mers prin oras cu mici treburi personale, de mult nu am mai luat orasul la pas. Mijloace da transport pline de mizerie, sttrazi si trotuare pline de zapada murdara. Oameni circula destul de haotic, nu au o traiectorie in pasii lor. Ajung intr-un corp profesional de economisti, si ma ajez la o imensa coada de cel putin 2 ore. Nu am de unde sa stiu cat voi sta. Ma inarmez cu o super doza de rabdare si stau cumintel la coada. Rumoarea nemultumirilor iese la iveala, sistemul de impozitare si taxe este haotic si in expansiune. Acesti profesionisti discuta intre ei si fac prognoze nu pre optimiste, decid sa sa fiu mai atent. Oameni vorbesc despre hotia existenta in sistemul nostru economic si nici decum de criza mondiala. Isi pun problema cum sa faci fata unor furturi de amploare cand nu mai ai ce sa furi. Atunci guvernanti au decis marire impozitelor si taxelor, deci abuz la buzunarul contribuabilui, in buzunarul cetateanului. Se ridica un val de despotizm, in storie nu prea indepartata scrie ca poti obtine capitalizari pri tiranie si abuz.
Democratie - Formă de organizare și conducere a unei societăți în care poporul își exercită direct puterea. Unde exista, unde ati vazut voi ca este aplicat asa ceva in aceasta tara. Fara sa vreau sunt alaturi de peste 50 de economisti cu cel mai mare rang in bresla lor si ascult ceea ce comenteaza si raman ingrozit. Ma intorc mental cu cateva minute, pe strada, unde va spuneam despre oameni care circula haotic. Ma gandesc ca totusi nu au un rationament despre societatea in care traiesc, merg dupa necesarul existentei si chiar raman socat ca isi permit luxuri. Va intreb daca ar sti exact ce se intampla in societate ar mai fi asa de haotici? Ar mai arunca banii pe fereastra pentru mofturi? Nu stiu daca voi primi raspunsuri si incerc sa ma resemnez. Un domn foarte sigur pe el spune despre un proiect de lege prin care sa se impoziteze cu 33% pensiile celor care au iesit inainte de varsta legala. Pensia unor oameni care au contribuit la fondul de stat cu sume considerabile in 45 de ani de munca. Un calcul simplu (nu sunt expert in finante dar este simplu) presupunem ca la un salariu de 1000 ron/luna unde aplicam 3% fondul de pensii (suma ce se retine de la salariat) deci 30ron/luna x 12 luni = 360 ron /an x 45 ani in campul muncii = 16200 ron platiti si presupunem ca dupa 45 de ani se pensioneaza (65 ani este varsta legala –inca in vigoare) la o pensie (real pensia reprezinta aproximativ 50% din indemnizatia primita lunar pentru munca prestata) adica 500 ron, ar trebui ca respectivul cetatean sa primeasca acesti bani timp de 2,7 ani. Deci acesti bani sunt banii platiti de salariat, intrebari: unde sunt banii capitalizati, dobanzile primite la depozite, dar banii platiti de angajator, care plateste mult mai mult? Multe intrebari pe care trebuie sa ni le punem ca cetateni ai acestei tari. Pe timpul regimului comunist sa prestat multa munca voluntara, sau realizat edificii, cai de comunicatii sa dezvoltat industria, repet peste 50% din efortul clasei muncitoare la modul de gratuit !!! Noua era, democratica, a vandut cladiri si colosi industiali, aplica taxe si impozite dupa ureche. Va intreb cine pe cine fura? Daca speranta de viatza este de 68-69 de ani la noi banii pe care i-am platit cat am muncit trebuie sa ne ajunga sa traim putinul timp ramas din viatza fara sa ne afecteze. Absurd !!!!! Dezamagitor !!! Dezgustator !!! Iobagirea poporului si despoticii societatii civile. Democratie !!! Nu suntem departe de Haiti (fereasca Cel de Sus). Nu avem bani de pensii, pentru sanatate si ce mai trebuie elementar. Cautam sa atingem standarde europene, prin polemici si indobitocire informatica, cu demagocii ieftine dar care tine la majoritatea oamenilor simpli care alerga dupa fiecare banut pentru as asigura un trai civilizat. Se fura ca in codru !!! la lumina zilei si cu zambetul pe buze masina aparatului politic iti extrage din buzunare banii pentru bunastarea presedintelui natiunii romane, pentru guvernantii fara culoare ai sistemului ales de noi. Nu pun culoare politica, pentru ca nu fac politica si nu mai intereseaza o polemica. Ma doare ca sunt roman, si ca suport dogmele asupritoare, ma doare cand vad acest popor delasator, lipsit de vlaga si complacandu-se pe propiul buzunar. Nu incerc sa ma vait, pentru ca eu si familia mea suntem la adapost si cautam sa nu ne lasam mintiti la ultimul banut si sa cred ca fericirea mea sta in mana acestor despoti.
Statisticile oficiale arata cetatenii romani muncesc mai mult decat majoritatea europenilor, cu toate ca au una din cele mai mici sperante de viata din intreaga Europa. Institutul National de Statistica arata ca romanii mucesc in medie 40 de ore pe saptamana, plus inca 5 de munca suplimentara, depasind astfel media harniciei europene, de 42 de ore de munca pe saptamana. In acelasi timp, speranta de viata a romanilor s-a oprit la 69 de ani, in cazul barbatilor, si 77 de ani, in cel al femeilor, statistica ce ne situeaza pe unul dintre ultimele locuri intre UE, cand vine vorba de longevitate. Cu banii castigati in atatea ore de munca, romanul isi cumpara in special mancare, bauturi alcoolice, tigari, imbracaminte, incaltaminte si isi plateste intretinerea locuintei. Nu va mai intreb, si va rog sa urmariti, atunci cand se dau lucruri serioase, la televizor stirile despre scumpiri. Ce se accizeaza, ce se taxeaza mai mult, va spun manacarea, tigarile si intretinerea locuintei-gaze, electricitate si apa.
Intrinsec ma razvratesc mult, caut in discutiile cu apropiatii sa gasim solutii. Dar vine cuantuma ce nu reprezinta realitatea unei societati civilizate. Devin irascibil cand vad in jurul meu bogatie si nepasare. Ma intreb cine conduce natiunea democratica? Poporul sau despotul? Am dat jos un despot sa incercam mai multi? Ma uit cu stupoare la miscarile ad-hoc, chemarile sclipitoare ale partidelor si ma ingrozesc ce chipuri vad in gloata (oameni ce ne reprezinta) vizibila in lumea real democratica. Massmedia occidentala a stat cu ochii pe noi lunile trecute, in reusita alegerilor, pe naiba, vroia sa vada daca tiganii romani si-au ales conducatorul care si-l merita. Ei, occidentalii respecta dictonul “Nu fac niciodata greseala de a avea o discutzie in contradictoriu cu oamenii pentru ale caror opinii nu am respect -Edward Gibbon”. Cand vom fi cetateni respectabili? Dar respectati? Cine conduce pe cine? Ce este democratia in Romania?
Dupa 4 ore, am realizat ca nu sunt nebun, verba docent, exempla trahunt = vorbele te invata, exemplele te calauzesc, dar acesti oameni langa care am petrecut democratic acest timp mi-au aratat prin cuvintele lor ca aveam dreptate in sine, este adevarat ca nu mai exzista “vox populi” dar mai exista incredere in sine si asta este inca bine.
Ipoteza trasa dupa aceasta stare primita este ca ne asteapta ani grei, econimic vorbind si nu se prevede o linistire prea curand. Dupa teoriile ad-hoc culese am inteles ca nici nu am inceput sa returnam marile credite externe, ne-am angajat in mari datorii si infernul vine cand ii cheltuim dupa mintea si buna voie a guvernantilor. Ne-a intrebat cineva prin referendum, daca renuntam la sanatate si educatie in favoarea constructiilor de autostrazi la un chilipir (platim dublu fata de slovenia si ungaria pe km de autostrada construit), am fost intrebati prin referendum daca renuntam la organizarea si mai ales constructia de spitale in detrimentrul gripei porcine care este un fassss realizat de mamutii farmaceutici. Cine decide ce este bun pentru mine? Pentru tine? Pentru noi? Tarile civilizate nu obliga si au sitemele puse in alerta si functionale –la sanatate ma refer. In 20 de ani “democratici” singura si vizibila schimbare sunt masinile de salvare si cateva clinici medicale (majoritatea private). Sau chetuit miliarde re EURO pe vile, masini de lux, vestimentatie si calatorii ale curvernantilor si curtenii lor. 20 de ani de nimic, ce este mai nasol, ca nu mergem in comunitatea europeana pentru ca meritam si ca au nevoie de noi pentru liniste si spatiu. Si cum spunea bunicul meu, cand nu ai obtinut ceva prin efortul taul, iti bati joc de el. Cu speranta ca E.U . poate sa fie mai vigilenta si sa impuna mai ferm niste conditii minimale de respect al cetateanului: cu dorintza infintarii legii iligitului ma gandesc ca pot traii optimist.
Regret ca nu este o tipologie a felului meu de expunere, dar ceea ce am scris in acest post face parte din viatza mea, de ce nu si a ta.
Pe curand
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu