Amaraciune... si ger

Un gand este un sistem viu intr-o mare masura (nu o lua-ti literal). Se naste, creste, este alimentat cu energie, apoi intra in hibernare in subconstient de unde poate fi readus. Deci mor oare gandurile vreodata sau doar raman in hibernare cu o energie redusa? Sa presupunem ca suntem bantuiti de o amintire, care la randul ei este tot un gand. Atunci incepem sa fabulam pe tema initiala, ce ar fi fost daca, cum ar fi decurs lucrurile daca am fi actionat altfel, amplificand cu energie gandul initial care se transforma in avalansa, o avalansa din care greu scapam. Pentru a mentine un gand este nevoie de alte ganduri, continuand astfel ciclul.
Ce este dincolo de ganduri?

De multe ori o amaraciune, o deziluzie, fie un gand pozitiv sau negativ valoare finala este aproximativ aceia-si, contrar asteptarilor.

Afara este ger, imi ingheatza sentimentele, pentru a-mi ipiedica gandurile sa isi ia zborul, sau sa se adevereasca. Alergam dupa cai verzi, dupa zane si dupa soare. Soare in plina iarna la minus N grade este absurd, este frumos dar este cu colti. Si ce folos daca ne incalzeste superficial. Mai bine reci.

Raman doar cumine intr-un colt stingher al camarei calde, prietenii…hmmm daca am avut dispar… sa fie de vina gerul sau felul meu de a fi, nu pot sa dau raspuns.  C se ascunde din ce in ce mai mult, toate literele din alfabet au fugit in lume sau stau pitite sub zapada.

Intr-o lume bolnava de oameni zanatici, cu maini sprijinite pe tampla,
Ce striga in bezna, derutati si adesea se plang prin destine
Ca soarta e cruda, dar ii doare pe gene de tot ce se-ntampla,
Eu ma caut prin versuri aiurea…si ma doare de mine…

(citat din : Ma doare – Nicula Alexandra)