Mă întreb cine sunt...

Oamenii spun ca ce-i normal e bine
De-aia ar fi normal sa nu-mi pese de tine
Dar nu pot, imi iesi in cale, ochii mei te vad.

Sunt atâţia oameni care trec pe lângã mine, dar, uneori prefer sã privesc cerul cu stele în timpul zilei. Uneori mai sunt tras de mânecã. Şi mã bucur sã întâlnesc o faţã cunoscutã. Poate chiar un prieten drag. Alteori, mã îndrept spre un grup cu dorinţa de a-i cunoaşte, deşi şansele de a-i reîntâlni pe stradã sunt zero.

Eu, deceptie … in 4 ore si gandurile mele

Astazi am mers prin oras cu mici treburi personale, de mult nu am mai luat orasul la pas. Mijloace da transport pline de mizerie, sttrazi si trotuare pline de zapada murdara. Oameni circula destul de haotic, nu au o traiectorie in pasii lor. Ajung intr-un corp profesional de economisti, si ma ajez la o imensa coada de cel putin 2 ore. Nu am de unde sa stiu cat voi sta. Ma inarmez cu o super doza de rabdare si stau cumintel la coada. Rumoarea nemultumirilor iese la iveala, sistemul de impozitare si taxe este haotic si in expansiune. Acesti profesionisti discuta intre ei si fac prognoze nu pre optimiste, decid sa sa fiu mai atent. Oameni vorbesc despre hotia existenta in sistemul nostru economic si nici decum de criza mondiala. Isi pun problema cum sa faci fata unor furturi de amploare cand nu mai ai ce sa furi. Atunci guvernanti au decis marire impozitelor si taxelor, deci abuz la buzunarul contribuabilui, in buzunarul cetateanului. Se ridica un val de despotizm, in storie nu prea indepartata scrie ca poti obtine capitalizari pri tiranie si abuz. 

Atunci am nevoie...

Iubeste-ma cand o merit cel mai putin; atunci am nevoie cel mai mult, spune un proverb chinezesc. Daca ma-si resemna ar insemna sa ma inchid in mine si  ma voi sufoca la fiecare principiu. Fiecare din noi traieste intr-un univers propiu, in care isi creaza propia lume si se guverneaza dupa principiile care ii ghideaza viatza.  Am crea un zid, un zid ce ar obstructiona orice speranta. Fiecare dezamagire pe care o traiesti, fiecare vis spulberat, fiecare speranta catre un univers sau o lume utopica, fiecare obstacol pe care viata ti l-a rezervat si peste care nu ai reusit sa treci, reprezinta o caramida in acest zid.
Cu cat zidul devine mai inalt si ia mai multa amploare in lumeea pe care ti-ai creat-o, cu atat sperantele devin mai slabe si se naste in noi sentimentul de resemnare.

Traim intr-o lume ciudata si plina de nepravazut. Daca azi avem ceva, maine poate ca v-a disparea fara urma. Nimic nu e sigur. Pe ce te mai poti bizuii astazi? Pe nimic ar spune multi, pe tine ar spune optimistii.  Merg si eu pe ultima parere.  Nu te poti baza decat pe tine insuti, pe sentimentele si instinctele tale. Nu trebuie sa asculti de nimeni, doar tu esti cel ce conteaza si atat. Poate te gandesti ca persoana iubita merita toata increderea ta si chiar o merita daca gandesti asta.

Amaraciune... si ger

Un gand este un sistem viu intr-o mare masura (nu o lua-ti literal). Se naste, creste, este alimentat cu energie, apoi intra in hibernare in subconstient de unde poate fi readus. Deci mor oare gandurile vreodata sau doar raman in hibernare cu o energie redusa? Sa presupunem ca suntem bantuiti de o amintire, care la randul ei este tot un gand. Atunci incepem sa fabulam pe tema initiala, ce ar fi fost daca, cum ar fi decurs lucrurile daca am fi actionat altfel, amplificand cu energie gandul initial care se transforma in avalansa, o avalansa din care greu scapam. Pentru a mentine un gand este nevoie de alte ganduri, continuand astfel ciclul.
Ce este dincolo de ganduri?

De multe ori o amaraciune, o deziluzie, fie un gand pozitiv sau negativ valoare finala este aproximativ aceia-si, contrar asteptarilor.

Miros de cetina arsa

Vara este la final, soarele nu mai are putere dar inca iti arde pielea destul de mult. Decorul este minunat, multi brazi si un cer senin. Privesc in jur si constat ca numai eu si prietenul meu stam la soare, restul joaca fotbal.  Ma uit catre A care sta pe spate si doarme. Corpul lui comunica cu soarele, un corp proportionat, aramiu cu cateva fire de par aruncate pe el. Mici broboane de transpiratie se ridica pe el, si privesc cat de cristaline pot fi. Sunt la 10 centimetri de acest trup, nu stiu de ce nu-mi pot desprinde ochii de la el. O neliniste ma cuprinde, si il privesc cu o anumita framantare interioara. Plimb ochii pe acest corp. Are un chip aparte, nu este un fotomodel, dar are ochi mari si bine conturati, sprancene bine creionate si cu un par des, un nas usor acvilin ce apara buzele subtiri de un roz aparte. Pieptul este conturat cu linii ce pune in evidenta o musculatura ce candva ia adus mici victorii in sportul pe care la practicat, inotul. Cobor privirea mai jos, si descopar un short matasos si …. Nu-mi vine sa cred, i sa trezit instincte sexuale. Oare ce viseaza? Cred ca face sex pentru ca simt ca este foarte tare, as vrea sa pun mana pe el sa vad cat de tare este. Ma uit lung la el si doresc sa intru in visele lui sa vad cu ochii lui ce la excitat atat de mult. Se ridica si la mine dorinta, inchid ochii in speranta ca descopar acelasi element cu al lui A.

Ma trezesc la atingerea lui A

-          Doamne cat am dormit, exclam eu trezit.

-          Am inghetzat, uite cum mi sa facut pielea

-          Da  si la mine

A merge la cort sa-si ia un tricou, ce inalt este, in apusul soarelui vad o silueta foarte apetisanta.

-          Te rog adu-mi si mie bluza de pe rucksac

-          Vrei suc.

Avem timp

Avem timp
de Octavian Paler
(varianta completa)

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin
cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident
oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile,
sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.

Toamna rubinie

O toamna rubinie, o adiere de vant cald-rece, soarele avea o culoare fantasitca. Trenul inainta lent pe dealurile hunedorene, eu stateam intr-un compartiment obosit de timp. Nu mai aveam rabdare, obosisem de 7 ore de mers cu acest tren. Soarele cobora incet inspre apus, si parca timpul curgea foarte incet, starea mea de neliniste se accentua, nu stiam cine ma astepta in gara. Mergema pentru prima oara in acest oras, Hunedoara.

Suna telefonul mobil, raspund o voce feminina ma anunta ca in gara ma astepta un tip cu numele Daniel, si ca punct de reper este o unica cabina telefonica. Ii multumesc doamnei pentru ajutor si inchid. Trenul ajunge in Simeria, intreb conductorul de tren cat timp mai avem pana in Honedoara, imi raspunde ca 20 de minute, aici se scot vagoanele de Hunedoara si le preia o alta locomotiva. Dupa o intrziere de o ora ajung in Hunedoara, eream singur in vagon, straniu dar adevarat. Ajung intr-o gara in penumbra unui bec amplasat pe peronul central. Ma uit dupa cabina telefonica, o gasesc dar nici o persoana langa.

-          Buna seara ! o voce timida ma saluta.

-          Buna seara ! raspund acestei persoane.

-          Daniel ?

-          Da !

-          Eu sunt Mircea .

-          Am maisina in fata garii.

-          Ok sa mergem

Mi-a luat bagajul din mana, ma uit la el cu coada ochiului si descopar un pusti saten spre blond, cu ochii verzi, la 1,70 inaltime, bine legat. Pana la masina am tacut amandoi. Paseam alene pe peronul stricat de timp, trecem pe langa un chiosc si iau o sticla de suc si o ciocolata. Am ajuns in paracarea garii si o Dacia 1300 astepta sa fie descuiata. Daniel deschide porbagajul si baga bagajul meu in el. Imi deschide usa din fata, ocupa si el locul lui de sofer, si plecam la drum.

O timida intalnire… sau clipe din trecut

Prietenia este o relaţie interpersonală care se bazează pe încredere, cinste, toleranţă. Incredere fata de tine si fata de partener, cinstea de a fi tu insuti si de a spune lucrurilor pe nume   chiar daca ar putea fi prea dure cuvintele pe care le folosesti. Dar mai bine sa fi perceput ca un om cu o logica de fier decat o carpa. Toleranta… hmmm…. aici sunt foarte multe de spus  si cu foarte multe contexte. As vrea sa am timp sa parcurg o zi frumoasa din viata mea petrecuta alaturi de CO, un baiat inalt subtirel si destul de tanar in raport cu varsta mea.

Pe CO l-am intalnit pe “iol” un site specializat pe temeatica “G” unde gasesti ce doresti in materie G. La o cautare am descoperit un profil sumar si trimit un salut timid prin intermediul sistemului de corespondenta de pe acel site. Nu ma asteptam la un raspuns din partea nimanui… Dupa o perioada destul de lunga gasesc raspunsu-l lui CO si id-ul de mesenger. Il adaug in lista mea si ii trimit un mesaj, primesc imediat raspunsul, semn ca este online. Dupa mai multe schimburi de mesaje descopar un baiat plin de sensibilitate si printre putinii care nu se arunca la a folosi intrebari stupide : cat o ai… ce rol… etc. Fixez o intalnire cu el…si ma vad cu el la Pavilionul H.

Ajung la locul de intalnire putin mai devreme decat ora H, primesc un telefon de indentificare a locului in care ma aflu, ii spun unde sunt exact, la o distanta destul de mare ii vad silueta, imi zic “el este CO” si asa a fost, se indrepta spre mine. Ii intind mana timid si el imi raspunde la fel de timid. Facem pasi pe aleile parcului Herastrau sa gasim un loc linistit unde sa putem sta de vorba. Dupa mai multi pasi gasim o baca mai retrasa unde ne asezam. Amadoi de abia puteam sa organizam propozitiile de conversatie,  strangulati de emotii si de faptul ca aveam langa mine un om care imi placea. Sparg gheata,  il intreb daca imi da un deget sa il ating, el imi raspunde instant cu doua degete, evident ca emotiile au fost mai mari. Faptul ca mi-a intins doua degete inseamna ca ma agrea si ca varsta nu erea un impediment. Il mangai usor pe mana cu un deget, el imi raspunde in acela-si fel. Stam asa si capatam amandoi vitalitate, vorbim de una de alta si mainile se mai desparteau cand mai trecea cineva pe langa noi.

First

Ploua marunt si destul de tare, este firesc este octombrie, umezeala si oboseala isi spunea cuvantul, doream sa ajung mai repede la hotel. Am stat destul de mult in gara orasului Hunedoara sa vina un om de la societatea cu care urma sa fac un training.

Suna telefonul mobil.

- Domnul M ?

- Da eu sunt !

- Scuzati-ma sunt D si trebuia sa va iau de la gara, dar maisna ma lasat in pana, am rezolvat-o si ma indrept catre dumneavoastra, unde va aflati exact?

- Sunt in fata garii si sunt imbracat cu….

- In 10 minute sunt la dvs.

Imi aprind o tigare, trag doua fumuri din ea, si ma simt mai bine, mai uit de stropii marunti si reci ce cad peste  oras . Nu am apuct sa sting tigarea ca o Dacia crem se apropie de treptele garii. Din ea cobaoara un pusti dragut si se intrepta spre mine.

- Ma scuza-ti de intarziere, dar nu aveam numarul dvs si pana l-am obtinut a trecut ceva.

- Poftiti in maisna !

Ma urc in masina cu geamurile aburite, de abia putea-I zari ceva dincolo de ele. Facem prezentarile si constat ca erea unul din oamenii cu care urma sa fac un training. Un tanar maruntel , saten deschis catre blond, ochii albastrii si niste obraji plinuti de-ti venea sa musti dine ei. Ajungem in zona central a orasului si tragem in parcarea hotelului. Un hotel cochet cu patru etaje. Mergem la receptive si-mi iau camera rezervata. D. intreba daca camera este incalzita si cu apa calda. Receptionera confirma ca, conditiile sunt foarte bune.