mogaldeata blonda

Ajung in gara Predeal destul de tarziu, noapte si ger, sunt singur pe peronul plin de intuneric. Trebuie sa ajung la Hotel Cioplea si nu am chef sa merg pe jos, imi este greu sa urc ditamai panta mai ales pe gerul acesta. Cred ca afara sunt cu minus 20 de grade, daca nu si mai mult. Ma hotarasc sa merg spre statia de taxi din laterala garii. Dar constat ca este goala parcarea. Hmmm, o iau incet pe sosea spre hotel ca nu am de gand sa inght asteptand. Ce ora traznita de a ajunge la munte am ales si eu, este ora 00:28 , un miz de noapte plin de ger.  Agale pasesc pe trotuarul plin pe jumatate de nametii de zapada. Sunt singur si in fata mea la o distanta destul de mare se mai vede o mogaldeata de om miscanduse cu greu. Ma hotarasc sa o ajung, pentru a nu mai fi singur cel putin o parte din drum. Aproape de hotel Robinson ajung mogaldeata, spun cu jumate de gura, un buna seara si aud un gafait buna seara. Tind sa gasesc fizionomia acestui om, dar nu reusesc, este mult prea intuneric si el, mogaldetul plimbator, mult prea infofolit. O caciula groasa de lana cred, cu dungi foarte colorate, un fash de culoarea rosie si cred ca o dimensiune foarte mare pentru purtator, un ruksac care

un noiembrie trecut

O dimineata rece a unui noiembrie trecut, camera de hotel pare pustie si ma apasa o plictiseala teribila. Este ora 17 si afara tinde sa se intunece foarte devreme, nu am somn, nu gasesc nimic care sa-mi rupa monotonia in acest oras pe care nu-l cunosc.

Domnisorul K

Domnisorul K este plin de viata, chiar daca uneori nu-l intalnesti la tot pasul, dar il sti prezent in tine. Este un tanar ce alene face pasi prin maturitate si tind sa-l incetinesc si mai mult. De ce, pentru ca este prea tanar sa

Gaza si molia

Gazele din cauza caldurii cauta sa gaseasca un adopost sigur si racoros pentru as face siesta. Apare uneori in zaduful de vara tarzie si cauta sa dialogheze cu o molie ratacita prin razele de soare. Bit cu bit alcatuiesc fraze, precipita conversatii si fara ratiune se ciocnesc. Cam mare distanta si volumetria dintre ei, dar ochii verzi ai gazei trimit sageti in inima moliei. Se precipita totul si fac pasi alturi se enunta stari si trairi. Ai spune ca este imposibil o astfel de relatie, eu zic la fel. Se creaza o foame, se ajunge sa traiasca contopirea. Apare paradoxul, gaza nu mai este de gasit iar molia evident ca a pierit. A venit toamna, totul este ruginiu, vad ca deja sa asezat pe ploii, deci adio raze si soare, gaze si molii.


Nu crede ochii de gargarita si nu te uita dupa zborul unei molii

o zi de toamna

Sunt zile cand sunt stingher al gandurilor mele, noroc ca am cativa prieteni care imi trezeste trupul din hibernare. Nu ganditi la anumite desteptari ;)) Vam prins ca va ganditi la intimitati ! Glumesc desigur si nu trebuie sa va supere. Scriu aceste randuri pentru ca a trecut ceva timp de cand nu am mai publicat, imi este rusine de voi cititorilor. Nu promit ca nu promit. Dar voi reveni cu cateva picanterii din viata si mai ales petrecute in timpul de pauza.


Pentru mine ar fi important sa stiu daca mai am cititori, sau daca sunt urmarit prin ce public, ati fi de o reala prietenie daca ati lasa un coment prin a spune daca ma asteptati sa scriu.



Cu nostalgie va astept un semn.

ploua marunt ... 2

Atunci ma trezesc la realitate. Se petrec fapte ce ma indigna si imi creaza o repulsie, dar imi creaza si o stare de buna dispozitie. Ma ridic in picioare, spun fara sa ma uit nici in stanga si nici in dreapta mea.

ploua marunt ...

Ploua marunt, un aer cladut adie dinspre valaea Polistoacei. Pornesc pe strada nou asfaltat inspre cabana Susai. In fata mea sunt doi tineri cu care am calatorit in acelasi tren dinspre Bucuresti. I-am remarcat cand am coborat in gara Predeal. Fara sa gandesc ca ar putea deveni parteneri de drum intr-o zona mai putin folosita de turisti. Ma grabesc sa-I ajung din urma pentru a face drumetia mai placuta.

primavara si atat

M-am trezit astazi cu fatza catre soare, ma uit de jur in prejur si vad totul plin de lumina. Ma uit in gradina si vad toate plantele cum sunt mangaiate de caldura acestui soare timid. Ma intreb, va intreb ce este viata fara clipe de caldura. Sunt exuberant, tind sa incep a alerga prin viata. Nu gasesc cauza acestui fel al meu de astazi. Sa fie soarele, prietenii ce sunt deschisi si sinceri, ce poate fi mai minunat decat sa simti ca nu esti o nulitate.

Imi pare rau ca nu am mai scris nimic pana acum, dar am avut nevoie de o pauza. Pauza ce ma ajutat sa redescopar lucruri placute si neplacute. Am gasit un spatiu in care am vazut ca deceptia si trairea in trecut sau in simboluri care nu-ti sunt adresate iti fac mai mult rau decat bine.

Ma uit in menajul pe care il detin si constant ca fiintele pe care le-am considerat aproape au doua tendinte, unele fiinte aleg sa se desprinda de mine si sa ma treaca in indiferenta si altele care constientizeaza ca nu sunt un om care sa-l ignore, si vin mai aproape de mine. Initial ma durea aspectul ca acele fiinte tind sa plece de langa mine, dar am recapitulat si am tras o linie imaginara in care socotelile sunt diferite din ambele tabere. Eu am considerat ca a fi prieten inseamna a fi tu cu bune si cu mai putin bune dar constant si avand respectul deplin fata de cel de langa tine. Vad ca in prizma "prietenului" tinta propusa de el este o parte de egoism avansat prin care isi urmareste numai binele lui fara a tine cont de cel care ia fost aproape. Am sperat ca este doar un aspect de interpretare si de timp, nu a fost real si posibil ceea ce am crezut initial. Esti "prieten" atat cat considera ca poate obtine de la tine ce-l intereseaza, doar scopul intrisec al personalitatii sale.

Nu stiu...

... de ce uneori dispar fara sa stiu daca am existat cu adevarat. De multe ori ma simt in plus fata de tot. As vrea sa ma pot uita in gandurile lui C si a lui R, sa alerg prin ochii lui B sau cate litere pot sa enumar. Nu, nu fac nimic dacat sa alerg in amagiri si de cele mai multe ori sunt super avertizat si nu inteleg de ce tot mai sper, sau ce sper? Tu sti cititorul meu? Ah la naimba sunt constient ca nici cititori nu am nu am simtit un gand,sau o injuratura (oricum nu este frumos sa injuri). Nu a mai semnat nimeni nimic...deci nu exist. O sa incerc sa mai scriu.. aici cred ca acest caietel...este singurul care imi intelege cuvintele, jocurile si greselile.

ninge atat de mult

... de ce alerg prin sentimente si prin fulgii de zapada? De ce simt ca uneori raceala ma apasa in suflet, sa fie de la zapada? De multe ori nu stiu cine sunt, nu ca ar fi inposibil de aflat si pentru ca nu ma regasesc in acest trup. Iubesc de multe ori fara garantia ca-mi imi este bine sau pot spune ca sunt fericit. Nu stiu de ce nu mai pot avea putere sa stiu cine sunt. Nu ma regasesc in ochii oamenilor pe care ii iubesc. Nu sunt multi, dar sunt. As fi vrut sa ii expun prin prin ceea ce se oglindesc in ochii mei. Dar prefer sa-i pastrez in inima mea, nu sunt egoist, dar prefer sa nu se regaseasca prin aceste cuvinte si sa nu le pot spune cat de mult ii iubesc si tin la ei.
... ninge atat de mult, se potrivea mai bine:

post pentru o singura persoana

Una din intrebarile la care uneori nu ii gasesc raspuns, este cine esti tu ? Voi incerca sa redau in scris putin din ceea ce sufletul meu a vazut la tine. Faptul ca gandesti altfel decat persoanele care le-am cunoscut, faptul ca sti sa faci un cuvant sa devina un sentiment ce ma va urmari mult timp deacum inainte. Sti sa zambesti chiar cand te confrunti cu probleme, dar nu renunti la zambetul tau chiar daca ai simti nevoia sa o iei la fulga si sa nu privesti in urma.

natural sa fi fericit...

Trebuie sa iti onorezi natura, nu sa o renegi. Ai o stare permanenta de fericire, de euforie. Creste ritmul batailor inimii. Aduni o gramada de ganduri si vise. Alergi prin miresme si stari cautand culmile fericirii. Oare ce sa fie? Ce spui cand corpul arde cand rasuflarea sacadeaza si astepti ca telefonul sa sune, sa primesti un mesaj, sa primesti ceva din zona care o pui mai presus de orice.

Scrisoare deschisa

Draga prietene,
Exista oameni care in adancul sufletului nutresc sentimente rare, chiar daca pe fata lor nu gasesti un gest care sa tradeze aceasta sensibilitate. Sunt alti oameni care expun mai mult decat cred in sufletul lor. Si mai sunt acei impartiali, care nici nu simt nici nu arata. Daca ar trebui sa te cataloghez as spune ca nu apartii niciuneia din cele spuse mai sus. De ce ? Pentru ca tu esti un om special. Ce este acest special? Simplu, rar, decis, pregnant, evolativ si bine definit. Special pentru ca ceea ce gandesti se afla pe buzele si in ochii tai. Candoarea si simplitatea sunt atuurile tale, simplu si special.

Viziuni - EL

Existã atâtea categorii de persoane în care îi putem încadra pe cei din jurul nostru... Categorii ce uneori nu spun poate prea multe despre acestia.

M mi-a plãcut datoritã povestilor lui. Un lucru m-a fascinat foarte mult la el, acela fiind stilul lui de a scrie, de a povesti fapte din viata lui cu sinceritate si modalitatea lui caracteristicã de a scoate ce e mai incitant din ele.

Apoi am început sã cunosc un EL mai sentimental. O persoanã ce cugetã asupra lucrurilor ce multi de vârsta lui putin le mai dau importantã. Lucruri atât de importante precum prietenia, sinceritatea, dragostea...

Mă întreb cine sunt...

Oamenii spun ca ce-i normal e bine
De-aia ar fi normal sa nu-mi pese de tine
Dar nu pot, imi iesi in cale, ochii mei te vad.

Sunt atâţia oameni care trec pe lângã mine, dar, uneori prefer sã privesc cerul cu stele în timpul zilei. Uneori mai sunt tras de mânecã. Şi mã bucur sã întâlnesc o faţã cunoscutã. Poate chiar un prieten drag. Alteori, mã îndrept spre un grup cu dorinţa de a-i cunoaşte, deşi şansele de a-i reîntâlni pe stradã sunt zero.

Eu, deceptie … in 4 ore si gandurile mele

Astazi am mers prin oras cu mici treburi personale, de mult nu am mai luat orasul la pas. Mijloace da transport pline de mizerie, sttrazi si trotuare pline de zapada murdara. Oameni circula destul de haotic, nu au o traiectorie in pasii lor. Ajung intr-un corp profesional de economisti, si ma ajez la o imensa coada de cel putin 2 ore. Nu am de unde sa stiu cat voi sta. Ma inarmez cu o super doza de rabdare si stau cumintel la coada. Rumoarea nemultumirilor iese la iveala, sistemul de impozitare si taxe este haotic si in expansiune. Acesti profesionisti discuta intre ei si fac prognoze nu pre optimiste, decid sa sa fiu mai atent. Oameni vorbesc despre hotia existenta in sistemul nostru economic si nici decum de criza mondiala. Isi pun problema cum sa faci fata unor furturi de amploare cand nu mai ai ce sa furi. Atunci guvernanti au decis marire impozitelor si taxelor, deci abuz la buzunarul contribuabilui, in buzunarul cetateanului. Se ridica un val de despotizm, in storie nu prea indepartata scrie ca poti obtine capitalizari pri tiranie si abuz. 

Atunci am nevoie...

Iubeste-ma cand o merit cel mai putin; atunci am nevoie cel mai mult, spune un proverb chinezesc. Daca ma-si resemna ar insemna sa ma inchid in mine si  ma voi sufoca la fiecare principiu. Fiecare din noi traieste intr-un univers propiu, in care isi creaza propia lume si se guverneaza dupa principiile care ii ghideaza viatza.  Am crea un zid, un zid ce ar obstructiona orice speranta. Fiecare dezamagire pe care o traiesti, fiecare vis spulberat, fiecare speranta catre un univers sau o lume utopica, fiecare obstacol pe care viata ti l-a rezervat si peste care nu ai reusit sa treci, reprezinta o caramida in acest zid.
Cu cat zidul devine mai inalt si ia mai multa amploare in lumeea pe care ti-ai creat-o, cu atat sperantele devin mai slabe si se naste in noi sentimentul de resemnare.

Traim intr-o lume ciudata si plina de nepravazut. Daca azi avem ceva, maine poate ca v-a disparea fara urma. Nimic nu e sigur. Pe ce te mai poti bizuii astazi? Pe nimic ar spune multi, pe tine ar spune optimistii.  Merg si eu pe ultima parere.  Nu te poti baza decat pe tine insuti, pe sentimentele si instinctele tale. Nu trebuie sa asculti de nimeni, doar tu esti cel ce conteaza si atat. Poate te gandesti ca persoana iubita merita toata increderea ta si chiar o merita daca gandesti asta.

Amaraciune... si ger

Un gand este un sistem viu intr-o mare masura (nu o lua-ti literal). Se naste, creste, este alimentat cu energie, apoi intra in hibernare in subconstient de unde poate fi readus. Deci mor oare gandurile vreodata sau doar raman in hibernare cu o energie redusa? Sa presupunem ca suntem bantuiti de o amintire, care la randul ei este tot un gand. Atunci incepem sa fabulam pe tema initiala, ce ar fi fost daca, cum ar fi decurs lucrurile daca am fi actionat altfel, amplificand cu energie gandul initial care se transforma in avalansa, o avalansa din care greu scapam. Pentru a mentine un gand este nevoie de alte ganduri, continuand astfel ciclul.
Ce este dincolo de ganduri?

De multe ori o amaraciune, o deziluzie, fie un gand pozitiv sau negativ valoare finala este aproximativ aceia-si, contrar asteptarilor.

Miros de cetina arsa

Vara este la final, soarele nu mai are putere dar inca iti arde pielea destul de mult. Decorul este minunat, multi brazi si un cer senin. Privesc in jur si constat ca numai eu si prietenul meu stam la soare, restul joaca fotbal.  Ma uit catre A care sta pe spate si doarme. Corpul lui comunica cu soarele, un corp proportionat, aramiu cu cateva fire de par aruncate pe el. Mici broboane de transpiratie se ridica pe el, si privesc cat de cristaline pot fi. Sunt la 10 centimetri de acest trup, nu stiu de ce nu-mi pot desprinde ochii de la el. O neliniste ma cuprinde, si il privesc cu o anumita framantare interioara. Plimb ochii pe acest corp. Are un chip aparte, nu este un fotomodel, dar are ochi mari si bine conturati, sprancene bine creionate si cu un par des, un nas usor acvilin ce apara buzele subtiri de un roz aparte. Pieptul este conturat cu linii ce pune in evidenta o musculatura ce candva ia adus mici victorii in sportul pe care la practicat, inotul. Cobor privirea mai jos, si descopar un short matasos si …. Nu-mi vine sa cred, i sa trezit instincte sexuale. Oare ce viseaza? Cred ca face sex pentru ca simt ca este foarte tare, as vrea sa pun mana pe el sa vad cat de tare este. Ma uit lung la el si doresc sa intru in visele lui sa vad cu ochii lui ce la excitat atat de mult. Se ridica si la mine dorinta, inchid ochii in speranta ca descopar acelasi element cu al lui A.

Ma trezesc la atingerea lui A

-          Doamne cat am dormit, exclam eu trezit.

-          Am inghetzat, uite cum mi sa facut pielea

-          Da  si la mine

A merge la cort sa-si ia un tricou, ce inalt este, in apusul soarelui vad o silueta foarte apetisanta.

-          Te rog adu-mi si mie bluza de pe rucksac

-          Vrei suc.

Avem timp

Avem timp
de Octavian Paler
(varianta completa)

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin
cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident
oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile,
sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.